De la Ag Dawg la Go Dawgs!

Prima noastră întâlnire cu atmosfera „Go Dawgs!” a venit înainte să ajungem la vreun meci.

Fuseserăm invitate la Ag Dawg Kickoff și, sincer, nu știam foarte bine la ce mergem. „Kickoff” ne-a dus imediat cu gândul la începutul anului universitar, așa că ne-am imaginat ceva apropiat de festivitățile de deschidere de la noi. Nu era. Era un eveniment al College of Agricultural & Environmental Sciences, unde studenții descopereau departamentele, cluburile și tot felul de activități în care se puteau implica.

Ca atmosferă, Ag Dawg Kickoff ne-a amintit puțin de Boboc Fest de la noi: standuri, organizații studențești, muzică, lume multă și ocazia de a descoperi ce se întâmplă în universitate dincolo de cursuri. Numai că aici prezentarea vine la pachet cu mâncare gratis și standuri de la care aproape niciodată nu pleci cu mâna goală: un sticker, o șapcă, o sticlă de apă, ceva dulce sau măcar un „plant fact”. 😄

Și apoi a venit partea foarte americană: fanfara a început să cânte, au apărut majoretele, iar Hairy Dawg, mascota UGA, și-a făcut intrarea în mijlocul lor. Cu majoretele aveam și noi imaginea clasică din filme: uniforme în culorile universității, pom-poms, coregrafii și mult entuziasm. Numai că una este să le vezi pe ecran și alta este să te trezești la câțiva metri de ele, cu fanfara cântând în spate și toată lumea intrând instantaneu în atmosfera de Go Dawgs!

Doar că aveam să aflăm, câteva zile mai târziu, că asta fusese doar încălzirea.

93033 de oameni și noi două

Știam deja că fotbalul e o treabă serioasă în Georgia. Dar una este să ți se spună și alta este să vezi ce se întâmplă în Athens într-o zi de meci. Primul semn a apărut chiar la noi acasă.

Numai că aveam și noi bilete la meci. Așa că am lăsat afacerea în așteptare și am pornit spre stadion. Și abia atunci am descoperit că Athens într-o sâmbătă cu fotbal nu mai este Athens-ul pe care îl știam noi. Roșu și negru peste tot, steaguri cu „G”, corturi în fața caselor și oameni îmbrăcați din cap până-n picioare în culorile echipei. Cu ore înainte de meci, parcările și curțile erau deja pline: mese, grătare, televizoare, muzică, copii, bunici – toată lumea participa.

Mai fuseserăm la meciuri de fotbal, știam cum arată un stadion plin, galeriile, aglomerația și entuziasmul din jurul unei echipe. Dar aici am descoperit ceva nou: primeai lucruri gratis peste tot.  Am intrat în magazine pentru ultimele cumpărături și ne așteptau apă, fursecuri și chiar Prosecco. Pe drumul spre stadion am mai primit apă de la Starbucks, șepci, prosoape, loțiune de protecție solară și alte lucruri promoționale. La un moment dat am fost chiar invitate la masă. Am fost la destule meciuri prin Europa, dar nimeni nu ne mai hrănise și echipase pe drum spre stadion.

Înainte de meci începe… meciul Noi credeam că mergem la un meci de fotbal. Am aflat repede că, în Athens, experiența începe cu multe ore înainte. Am prins și Dawg Walk, momentul în care jucătorii ajung la stadion și trec printre suporteri, însoțiți de fanfară, majorete și, bineînțeles, Hairy Dawg. Pe Hairy Dawg îl mai întâlniserăm. Dar aici era clar în mediul lui natural.

Apoi am intrat pe stadion. Sanford Stadium are peste 90.000 de locuri, iar la meciul cu Tennessee State au fost oficial 93.033 de spectatori. Pentru comparație, noi venim de la o universitate la care, dacă am aduna studenții, profesorii, personalul, rudele și probabil câțiva vecini, tot n-am ajunge prea aproape de 93.000.  Și toți oamenii aceștia veniseră să vadă un meci universitar. Cred că abia atunci am înțeles dimensiunea fenomenului. Nu eram la un meci al unei echipe profesioniste. Eram la un meci între două universități. 93.033 de oameni. Și noi două printre ei.

Și era cald. Foarte cald. Termometrele au ajuns la 40°C și, într-un stadion cu peste 93.000 de oameni, căldura se simțea din plin. Apa a devenit rapid una dintre preocupările principale. Din fericire, erau puncte unde puteai să-ți umpli sticla de apă. În rest, eram pregătite: tricouri Bulldogs, șepci Bulldogs, șireturi Bulldogs… Cu câteva săptămâni înainte abia învățam ce înseamnă Go Dawgs! Acum eram echipate din cap până-n picioare. Integrarea culturală mergea foarte bine.

A, da. S-a jucat și fotbal.

Georgia Bulldogs deschidea sezonul împotriva Tennessee State Tigers. Era prima întâlnire dintre cele două echipe, iar Georgia intra în sezon clasată pe locul 3 la nivel național. Noi încă mai încercăm să înțelegem toate regulile fotbalului american. Din fericire, pentru meciul acesta nu a fost nevoie de cunoștințe foarte avansate.

După primul sfert: Georgia 28 – Tennessee State 0. La pauză: 35–3. La final: 63–3. Georgia a terminat cu 660 de yarzi ofensivi, față de 109 pentru Tennessee State, iar șapte jucători diferiți au marcat touchdown-uri. Chiar și noi am înțeles cine câștigase.  Nu știm dacă după primul nostru meci putem spune că am înțeles fotbalul american. Probabil că nu. Dar am înțeles de ce este atât de important aici.

La UGA, football-ul nu înseamnă doar cele câteva ore petrecute pe stadion. În ziua meciului se schimbă tot orașul: apar steagurile, corturile și grătarele, oamenii se îmbracă în roșu și negru, familiile vin împreună și zeci de mii de oameni se îndreaptă spre același loc.

Iar noi, care dimineața încercam să facem 30 de dolari dintr-un loc de parcare, am ajuns câteva ore mai târziu în mijlocul a 93.033 de oameni, cu tricouri, șepci, șireturi roșii și negre și pom-poms Bulldogs. Nu știm toate regulile. Dar știm deja ce trebuie strigat: GO DAWGS! 🐶🏈

Opiniile exprimate pe acest blog ne aparțin și nu reflectă poziția oficială a Programului Fulbright, University of Georgia sau a USAMV București.

Pagini: 1 2 3