Care erau șansele? / What Were the Odds?

Șase cantine și 41000 m² ca să repari situația

Am întrebat unde e sala. Am găsit un centru de 41000 m²

Când am ajuns la UGA, printre problemele serioase de rezolvat – acte, orientarea prin campus, carduri, parole și tot felul de lucruri administrative – s-a strecurat și una ceva mai personală: unde merg la sală? Răspunsul a venit repede: Ramsey Student Center.

Numai că eu, când am întrebat de „sală”, mă gândeam la o sală de fitness. Câteva benzi, biciclete, aparate, greutăți, poate o sală pentru clase. Ceva cunoscut. Ramsey are însă aproximativ 41.000 m². Așa că prima vizită a semănat mai degrabă cu un tur decât cu mersul la sală.

Și abia după ce am început să mă plimb prin el am înțeles că aici ideea este cu totul alta. Nu este o sală de fitness construită pentru studenți, ci un adevărat centru de sport și recreere al campusului. Sunt zone de fitness și forță, aparate cardio, pistă de alergare interioară, terenuri de baschet, volei, racquetball și squash, perete de escaladă și mai multe bazine de înot. Poți să alergi, să înoți, să te cațări, să joci baschet sau pur și simplu să vii să faci antrenamentul tău.

Iar oferta nu se termină la aparate și terenuri. Ramsey are studiouri dedicate claselor de fitness și un program care începe de dimineață și continuă până seara. În semestrul acesta găsești de la yoga, Pilates, barre și cycling până la BODYPUMP, HYROX, TRX Yoga, Step Aerobics sau clase de 30 de minute pentru cei care nu au timp. Există chiar și clase în apă: Deep Water și Aqua Tabata. Pentru un student, mi se pare greu să spui că „nu găsești ceva care să-ți placă”.

Și poate asta m-a impresionat mai mult decât dimensiunea clădirii. Sportul nu pare tratat ca un bonus al vieții universitare, ci ca parte din ea. Studenții au la dispoziție spații, echipamente și activități pentru niveluri și interese foarte diferite. Pentru noi, ca UGA affiliates, accesul la toate facilitățile Ramsey ajunge la 25 de dolari pe lună. La intrare, apropii palma de scanner și gata, ești înăuntru. Nici măcar nu mai trebuie să cauți cardul prin geantă.

Am găsit, bineînțeles, și clasele. Aici eram pe teren cunoscut. Fac asta și acasă, așa că știam la ce să mă aștept. Sau cel puțin așa credeam. După primele clase am constatat că lucrurile sunt ceva mai… blânde. Instructori, muzică, exerciții, transpirație – toate sunt la locul lor, doar că ritmul este mult mai lent. Recunosc, la prima clasă am căscat din plin. Instructorii vin cu o foaie pe care o mai consultă din când în când ca să vadă ce exercițiu urmează. Pentru mine, obișnuită cu alt ritm, pauza asta de gândire este aproape odihnă.

Dacă ar ști Nicoleta de la Stay Fit cât de puțin mă muncesc oamenii ăștia… Acasă, Nicoleta are o interpretare mult mai serioasă a expresiei „încă opt”. Și, din experiență, știu că opt nu sunt niciodată doar opt.

Dar adevărata descoperire era în vestiar. Cu toate sălile, terenurile și aparatele, lucrul care m-a făcut să scot imediat telefonul pentru o poză a fost mult mai mic. După bazin, am găsit în vestiar niște aparate numite SuitMate.

Bagi costumul de baie ud înăuntru, apeși câteva secunde și îl scoți aproape uscat. Atât. Au uscător de costum de baie. Există lucruri despre care nu știi că ai nevoie până când le vezi. Acesta este unul dintre ele. După aceea, să bagi costumul ud într-o pungă și să pleci cu el în geantă începe să pară o soluție surprinzător de primitivă.

Și poate tocmai combinația asta mi-a rămas în minte: 41.000 m² sună impresionant, dar mai important este ce poți face în ei. Pentru studenți, Ramsey înseamnă posibilitatea de a înota înainte de cursuri, de a face o clasă de 30 de minute la prânz, de a încerca escalada, yoga, cycling sau un sport pe care poate nu l-au practicat niciodată.

Iar eu am intrat doar pentru că voiam să aflu unde e sala. Dar pe Nicoleta tot n-au reușit s-o înlocuiască.

Șase cantine și niciuna nu seamănă prea mult cu „cantina”

Există însă și o explicație foarte bună pentru cei 41000 m² de sport. La UGA este extrem de ușor să mănânci. Și e ceva mai greu să te oprești.

Când am auzit prima dată că UGA are cantină, ne-am imaginat, evident, o cantină. La singular. Numai că aici lucrurile sunt ceva mai complicate. UGA are șase Dining Commons, răspândite prin campus, fiecare cu propriile stații și propriul specific. Și „cantină” nu descrie foarte bine ce am găsit înăuntru.

Prima diferență o observi imediat: nu iei felul unu, felul doi și desertul și pleci cu tava la masă. Intri și începi să alegi. Pizza? Paste? Burger? Omletă făcută pe loc? Sandwich? Salată? Fructe? Cereale? Mâncare gătită? Desert? Mai vrei ceva? Te întorci și mai iei. Practic, problema nu este să găsești ceva de mâncare. Problema este să te hotărăști când să te oprești.

Plătești o singură dată la intrare și apoi mănânci cât vrei. Pentru cine nu are un meal plan, prețul depinde de momentul zilei: aproximativ 11 dolari pentru micul dejun, 13–14 dolari pentru prânz și 17–18 dolari pentru cină. Studenții pot alege însă diferite meal plans, inclusiv variante All-Access, cu acces la Dining Commons pe parcursul semestrului. Și aici cardul poate rămâne în geantă. Cei înscriși în sistem intră scanând palma. Pui mâna la scanner. Sistemul te recunoaște și intri.

Și cele șase nu sunt copii ale aceleiași cantine.

Bolton Dining Commons este cea mai mare și, probabil, cea mai greu de descris fără să începi să înșiri mâncare. Are bucătărie asiatică la The Wok, tacos și nachos la Taqueria, burgeri făcuți la comandă, sandvișuri, paste, salate, mâncare gătită și deserturi. Este genul de loc în care intri hotărât să mănânci „ceva ușor” și apoi vezi ce mai este la următoarea stație.

O-House, merge mai mult spre varietate internațională și mâncare specifică Sudului american. Poți trece de la tacos, burritos și quesadillas la ramen și rice bowls, iar câțiva metri mai încolo găsești fried okra sau cornbread. Are și opțiuni vegetariene și vegane.

Snelling Dining Commons este veteranul grupului: funcționează din 1939. Oferta este ceva mai clasică – burgeri, sandvișuri calde, pizza, paste și alte feluri consistente – și se află în South Campus.

Village Summit apare în multe dintre fotografiile noastre. Aici găsești Blue Steel Grill, Egg Works, unde se fac omlete la comandă, Giorgio’s Pizza & Co., Upper East Side Deli și Smoothies @ UGA. Pizza, paste, burgeri, sandvișuri, mâncare gătită, cereale, fructe, salate – după câteva ture începi să înțelegi dimensiunea problemei.

Hillside Dining Commons este cea mai nouă și are probabil cel mai internațional aer, cu stații dedicate bucătăriei pan-asiatice și mediteraneene, alături de grill, salate, supe și comfort food. Și are ceva foarte potrivit pentru viața de student: în timpul săptămânii poți găsi mâncare aici până foarte târziu în noapte.

În sfârșit, The Niche, aflat pe Health Sciences Campus, este mai mic și puțin separat de restul: pizza și calzone, burgeri și sandvișuri la comandă, salate și mâncare gătită.

Noi am ajuns până acum mai ales la Bolton și Village Summit, iar fotografiile explică probabil mai bine decât noi dimensiunea problemei. Pizza, paste, burgeri, omlete, mâncare gătită, salate, fructe, cereale, smoothie-uri, deserturi, cafea, băuturi și o colecție de sosuri care ocupă singură cât bufetul unei cantine mici. Și apoi am descoperit aparatul la care îți faci singur waffles. Din acel moment, orice intenție de a mânca rezonabil a devenit pur teoretică.

Așa că, după câteva săptămâni la UGA, lucrurile au început să capete sens: șase cantine în care este foarte ușor să mănânci mai mult decât plănuiai și 41.000 m² în care să încerci să repari situația. Sistemul pare bine gândit.

Opiniile exprimate pe acest blog ne aparțin și nu reflectă poziția oficială a Programului Fulbright, University of Georgia sau a USAMV București.

Pagini: 1 2 3

Lasă un răspuns

We are Alina and Veronica

In the end, it’s not the road that matters — it’s who walks it with you.

Two friends who share an office at USAMV Bucharest and who, against all odds, won the Fulbright 2026–2027 grant together to the University of Georgia. Here we write, together, the story of the road from Bucharest to Athens: what we discover, what surprises us, and what we bring back home.

Let’s connect

Descoperă mai multe la Care erau șansele? / What Were the Odds?

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura