Athens după lăsarea serii. Tot un fel de cercetare pe teren

Există seri pe care le planificăm și seri în care pur și simplu ajungem… nowhere. La propriu. Dar până acolo, câteva cuvinte despre Athens după lăsarea serii.

De când suntem aici, programul nostru s-a umplut de întâlniri, prezentări, vizite și discuții despre universitate și comunitate. Am început însă să descoperim și partea orașului care se animă după încheierea programului nostru academic. Așa că am lăsat deoparte notițele și am ieșit în downtown. Ne-am luat, totuși, telefoanele. Documentarea a continuat.

Centrul orașului este chiar lângă campusul istoric al UGA, iar multe dintre baruri, restaurante și săli de concerte se află la câteva minute de mers pe jos unele de altele. Într-un spațiu relativ mic se adună o bună parte din viața de noapte a orașului.

Pe trotuare sunt grupuri care stau de vorbă, în fața intrărilor se formează cozi, iar printre mașini, motociclete și firme luminoase încercăm să cuprindem cât mai mult din peisaj. La unele localuri, rândurile se întind de-a lungul fațadelor. Câțiva pași mai încolo, o altă ușă, altă muzică, altă atmosferă.

Ceea ce ni se pare interesant este tocmai felul în care o ieșire se prelungește dintr-un loc în altul. O parte din seară se petrece înăuntru, o parte pe trotuar, între conversații și fotografii. Strada are propria ei viață, la fel de aglomerată ca localurile. Noi mai facem o fotografie. Și încă una.

Dar printre lucrurile care ne-au atras atenția în Athens este și muzica live. În unele baruri cântă trupe și soliști locali, iar o ieșire în oraș poate include foarte firesc și un mic concert. Începem să avem impresia că aici aproape toată lumea cântă la ceva, are o trupă sau caută oameni cu care să formeze una. Noi, deocamdată, contribuim din public. Așa că, între două opriri, descoperim și această parte a comunității: oamenii care cântă și oamenii care vin să-i asculte. Pentru noi, cercetarea de teren începe să aibă și coloană sonoră.

Printre opririle noastre se numără Nowhere Bar, care găzduiește și concerte live. Așadar, putem spune că am ieșit în oraș și am ajuns… nicăieri. Acest „nicăieri” este unul dintre barurile frecventate de localnici. Are scenă, lumini colorate și pereți încărcați cu fotografii, afișe și tot felul de obiecte. Din toată colecția de pe pereți, un mesaj ne-a atras atenția: DON’T fuck up.

Unele locuri au citate inspiraționale. Nowhere Bar preferă instrucțiuni mai practice. După atâtea prezentări despre obiective, strategii și bune practici, am apreciat concizia. Mesaj recepționat.

La una dintre opriri am primit și ștampile: THUG LIFE. Pentru un grup venit la un program academic, era o schimbare de titulatură.

La 9d’s am trecut la partea practică: dansul. Între globuri disco și lumini colorate, am încercat și câteva fotografii de grup. Ne-am sincronizat mai bine pe ring decât în fața aparatului.

La The Clayton Social, ne-am instalat pe treptele de lemn, sub ecranul cu fotbal american. Fiecare cu echipa lui: ei pe ecran, noi la fotografie. Un cadru a ieșit înclinat. După câteva săptămâni în America, ne adaptăm și la alte sisteme de coordonate.

Am venit în Statele Unite pentru patru luni de program academic. Asta înseamnă cursuri, întâlniri, vizite de teren și multe notițe. În timpul petrecut aici încap însă și serile acestea, cu dans, conversații și plimbări prin downtown. Până la urmă, dacă vrem să înțelegem locul în care trăim, trebuie să investigăm toți factorii de mediu. Fieldwork completed. No major incidents. Și, cel puțin de data aceasta, am respectat instrucțiunea de pe perete: we didn’t fuck up.

Opiniile exprimate pe acest blog ne aparțin și nu reflectă poziția oficială a Programului Fulbright, University of Georgia sau a USAMV București.

Pagini: 1 2 3