Atlanta, cu Coca

Stone Mountain – muntele care apare din senin

Stone Mountain s-a format cu peste 300 de milioane de ani în urmă și astăzi este înconjurat de un parc cu pădure, lacuri și trasee. Există chiar și un traseu de aproximativ o milă care urcă până pe vârf. Noi am ales telecabina.

Telecabina urcă chiar pe lângă ea și abia de acolo începi să înțelegi dimensiunile muntelui. Sus, aproape numai piatră, câțiva copaci care par să crească direct din granit și mici ochiuri de apă strânse în adânciturile stâncii. Din loc în loc apar și plante care au reușit să se adapteze condițiilor de aici – yellow daisy, florile caracteristice zonei.

Iar apoi vine priveliștea. De pe vârf se vede foarte departe și, undeva la orizont, apare Atlanta. După ce ai intrat în parc fără să vezi aproape deloc muntele până când te-ai trezit cu el în față, e puțin amuzant ca, ajuns sus, să poți vedea aproape tot ce este în jur.

La coborâre am luat tot telecabina. Nu era momentul să ne stricăm consecvența.

Little Five Points – Atlanta mai puțin cuminte

Little Five Points este un cartier mic, colorat și foarte… liber. Magazine de viniluri, haine vintage, suveniruri ciudate, antichități, tatuaje, baruri, street art și tot felul de personaje. Genul de loc în care, după câteva minute, încetezi să te mai întrebi dacă o anumită ținută este costum sau pur și simplu așa a ieșit omul din casă.

Se pare că exact pentru asta este cunoscut Little Five Points. Este considerat cartierul boem și alternativ al Atlantei, cu peste 100 de afaceri independente și o lungă tradiție de muzică și cultură alternativă.

Noi am prins și muzică live pe stradă. Pe o străduță mică, printre magazine și terase, era amenajată o scenă, lumea se plimba, se oprea să asculte, mânca, bea ceva sau pur și simplu se uita la ceilalți. Și aici, sincer, aveai la ce să te uiți. 😄 De altfel, Little Five Points pare să aibă o relație foarte serioasă cu muzica. Aici sunt magazine de discuri independente, teatre și săli de concerte, iar spectacolele și evenimentele de stradă fac parte din identitatea cartierului.

Și pentru că nu puteam vizita un cartier american alternativ fără să testăm și mâncarea, ne-am oprit la The Vortex. Locul este greu de ratat – intrarea lui celebră este un craniu uriaș – și nici în interior nu devine mai convențional. Până și meniul începe cu o pagină intitulată „Stuff You Really Need to Know”, cu o colecție impresionantă de reguli. Una dintre ele este simplă: localul este 21+.

Noi ne-am concentrat însă asupra lucrurilor importante: burgerii. Și au venit exact cum te-ai aștepta într-un asemenea loc: mari, încărcați, cu cartofi prăjiți și fără nicio intenție de a fi dietetici.

Așa că Little Five Points ne-a rămas în minte ca o bucată de Atlanta foarte diferită de ceea ce văzuserăm până atunci: mai colorată, mai gălăgioasă, puțin ciudată și foarte relaxată.

Piedmont Park – Atlanta de la marginea lacului

La Piedmont Park prima surpriză a venit înainte să intrăm propriu-zis în parc: parcarea este practic în parc. O parcare supraetajată, acoperită, din care ieși direct în zona verde.

Și nu ni s-a părut doar nouă că este bine ascunsă. Parcarea are 765 de locuri și este construită în versant. Odată ieșite de acolo, am descoperit un parc care pare să fie folosit pentru orice. Oameni care aleargă, se plimbă, stau pe iarbă, se întâlnesc, fac sport. Am trecut și pe lângă Active Oval, unde sunt pistă de alergare, terenuri de fotbal, volei și două terenuri de softball.

Și apoi sunt casele. Pe unele dintre străzile de la marginea parcului, spațiul verde se termină și încep direct curțile unor vile superbe. Verande, coloane, grădini îngrijite – case la care ne-am uitat ceva mai atent decât era probabil politicos. 😄

Dar, poate, cel mai mult ne-a plăcut atmosfera de seară. Oamenii se salutau pe alei, alergătorii continuau să-și facă turele, cuplurile se plimbau, chiar serenade pe podul cu lacăte. Unele lucruri, se pare, nu sunt doar în filme.

În mijlocul parcului este Lake Clara Meer, un lac amenajat încă din secolul al XIX-lea. Iar de pe malul lui apare una dintre imaginile noastre preferate din Atlanta: apa și copacii în față, iar în spatele lor skyline-ul orașului. Parcul are chiar un loc marcat oficial drept Skyline Picture Point, deci se pare că nu doar noi ne-am oprit să facem fotografie.

Și cred că aici am văzut o altă Atlanta decât în Little Five Points: mai liniștită, mai verde și foarte locuită. Nu un parc prin care doar treci ca turist, ci unul în care oamenii chiar își petrec seara.

World of Coca-Cola – de data asta, cu Coca

Dacă tot eram în Atlanta, era greu să ratăm World of Coca-Cola. Mai ales că de data aceasta ni s-a alăturat și colega noastră, Oana Coca. Da. Coca la Coca-Cola. Unele coincidențe pur și simplu trebuie exploatate. 😄

Muzeul este mai degrabă o experiență Coca-Cola decât un muzeu în sensul clasic. Treci prin istoria brandului, reclame și obiecte vechi, vezi cum s-au schimbat ambalajele de-a lungul timpului și descoperi sticle Coca-Cola transformate în adevărate obiecte de artă.

Și, bineînțeles, există și formula secretă, păstrată într-un seif. Pentru că o rețetă cunoscută de toată lumea n-ar mai fi la fel de interesantă. Dar partea pe care o așteptam noi era la final: Taste It!

Aici poți degusta peste 100 de băuturi din portofoliul Coca-Cola din diferite colțuri ale lumii. Pahar în mână, poți trece de la America de Nord la Asia, Africa, Europa sau America Latină. Și am degustat. La început, metodic. Câte puțin din fiecare. După câteva pahare, am început să le împărțim în categorii: „bun”, „interesant”, „ciudat” și „de ce ar bea cineva asta?” Am găsit și România: Sprite. Nu tocmai revelația internațională pe care o așteptam, dar măcar eram reprezentați.

La final am plecat cu două concluzii: există foarte multe băuturi Coca-Cola în lume despre care habar nu aveam și, dacă ajungi la World of Coca-Cola împreună cu Oana Coca, fotografia de grup este obligatorie.

Atlanta, dincolo de obiective

Am reușit să vedem orașul dincolo de obiectivele turistice. Unul dintre primele lucruri pe care le-am observat a fost diversitatea. Atlanta are una dintre cele mai importante comunități afro-americane dintre marile orașe americane, iar astăzi aproximativ 46% din populația orașului este African American.

Dar ne-a atras atenția și altceva, mai greu de pus într-o statistică. În locurile prin care am trecut noi, grupurile păreau uneori surprinzător de separate. În unele restaurante mai scumpe vedeam predominant clienți albi, în timp ce în fast-food-uri și în alte zone ale orașului proporțiile păreau aproape inversate. Nu putem trage concluzii despre un oraș întreg din câteva vizite, dar diferența a fost suficient de vizibilă încât să o remarcăm.

Seara, însă, Atlanta se schimbă. Restaurantele și barurile se umplu, muzica se aude din localuri, străzile sunt pline de oameni, iar centrul capătă mult mai multă viață. La Amalfi, de exemplu, ni s-a spus că timpul de așteptare pentru o masă era de aproape două ore. Am decis că pizza, oricât de bună, poate aștepta altă vizită.

Am ajuns în schimb la Hard Rock Cafe Atlanta. Burgeri, chitare, fotografii și memorabilia pe pereți, exact decorul la care te-ai aștepta. Doar că nu se auzea rock. Am verificat: da, eram la Hard Rock Cafe.

Atlanta ne-a mai arătat și câteva lucruri care par încă puțin desprinse din viitor. Pe trotuar am întâlnit roboței care livrează mâncare, iar în trafic am văzut mașini autonome. Waymo operează deja în Atlanta, în parteneriat cu Uber, iar o cursă Uber eligibilă poate veni fără șofer.

Am intrat și într-unul dintre hotelurile din centru. Nu pentru că stăteam acolo. Camera costă 580 de dolari pe noapte. Am vizitat holul. 😄

Cam așa a fost și Atlanta până acum: de fiecare dată când am crezut că am înțeles-o, a mai apărut ceva.

Opiniile exprimate pe acest blog ne aparțin și nu reflectă poziția oficială a Programului Fulbright, University of Georgia sau a USAMV București.

Pagini: 1 2